Mnemosyne si pacalelile ei

Azi nu am fost eu...Si nici cel care am fost zilele trecute.Am fost aceiasi persoana ca si acum 2 ani...Am fost mai tanar cu 2 ani si traiam in lumea de atunci.O lume care nu seamana cu cea de azi si in care eu poate ma vedeam fericit.Si ce e mai surprinzator am stiu sa fiu mai dornic de viata in momente grele,triste...dar care te ajuta sa mergi cu picioarele pe pamant!Azi am vazut in oglinda acea perioada...care parea un nou inceput...Un incipit scurt care s-a terminat asa cum era de asteptat cu un epilog trist, sec si care lasa urme adanci pentru cei care stiu a pretui ceva.

Am mers pe acelasi drum fara sfarsit,pe stadute inguste si fara gust,pe un drum neasfaltat si care incerca sa ma poarte spre locul unde doream sa fiu.Nu zic ca totusi mi-ar fi placut dar parca in acelasi timp simteam ca au trecut multi ani de atunci si cu siguranta eram un strain.Spun asta pentru ca la doar cateva saptamani, dintr-o persoana imbracata de pareri bune din partea celorlati am auzit ca am devenit un adversar sau mai bine zis un model de comparatie..pentru urmatorii candidati.Da...probabil ca se vor gasi intotdeuna fapte care sa trimita cu gandul la mine...Sa ma simt si eu bine.

Eram teleghidat parca de o voce ce imi spunea ca trebuie sa fac pasul acesta...dar in acelasi timp sa mai astept putin pentru ca lucrurile vor mai degenera...Dar totusi trebuia sa sustin acele fraze si cuvinte la fata locului...astfel psihicul interlocutorului va fi mai profund captat in problema.Si totusi voi vorbi eu cu bunatate sau acea urma de ranchiuna ma va cuprinde?

Trebuia sa mai gasesc un agument sau doua,sa reprobez tot ce am spus si pana acum..chiar daca as fi vorbit la pereti.Chiar daca nu gaseam intelegerea de care aveam nevoie,chiar daca gandul meu era afectat iversibil.As fi vrut sa dau foc gandurilor ...dar si asa cenusa lor tot ramanea.Am intalnit si cazuri in care persoane traiesc intr-un romantism ce ii imbata si care uita ce "seriosi" au vorbit odata,retraiesc aceiasi poveste halucinanta...Fumeaza scrum caci tigara e demult stinsa.Trebuia sa gasesc persoana ideala careia sa ma adresez...trebuia sa fac fata celor cu care o gaseam.O presiune imi dadea tarcoale...Si totul s-a petrecut.Exact asa cum am planuit si cum imi doream.Am gasit urmarile timpului ce si-a scrijelit puterea in mentalitatea oamenilor. Dar acea persoana tot n-am gasit-o...Strazile s-au inmultit in asa fel in cat au dat putine sanse izbandei mele.Inca si acum sunt torturat de cei din jurul meu care imi spun si ma intreaba de numele tau.Il stiu dar prefer sa spun ca inca il mai caut.La orice rascruce e o cruce.

O seara....

Zilele trecute si chiar trecute sunt, caci m-am intalnit cu fostii colegi cam acum doua saptamani...A fost zi foarte calduroasa,dar dupa unele voci se putea si mai rau...Am ajuns printre primii si m-am asezat in stilul meu caracteristic...si cu emotia vizibila in privirea si zambetul meu.Intr-un final am ajuns in fostul Maya...dupa mici autostopuri inevitabile dar benefice;pana sa ajungem in sala propriu zisa am strabatut un lung culoar si un moment am avut impresia ca ma aflam intr-una din fostele inchisori de detinuti politici.In fine ne-am asezat la masa,am comandat si am asteptat cuminti,in timp ce mai rascoleam putin trecutul,faceam cunostiinta cu noua stare de spirit a celorlalti si incercam sa vad in ce fel au avut loc schimbari...



Un oarecare angajat a venit si a inceput sa ne ofere un catalog cu melodii....pentru Karaoke!!!deci avea sa fie,ca vrem sau nu,o seara de karaoke...Microfonul a fost incalzit de vocile colegelor mele,Daniela,Johanna,Feli si Demetra....si ocazional si de Prepe.Si dupa ceva timp au mai sosit si alti clienti...iar la masa parelela isi facuse aparitia niste tineri,in jur de 30 de ani....si printre ei atat mie cat si celorlalti ne-a atras atentia o tanara cu o voce iesita din comun de buna ...cu un timbru rasunator de putea fi auzit in forma lui si fara negativ.Interpreta melodiile ca si o artista profesionista si nu ca si o amatoare de karaoke...Noi eram putin mai mult decat uimiti de vocea ei..fiecare melodie se termina cu un bis...din partea noastra.Credeam cu totii ca era o tanara care intr-o zi de weekend calduros ...venise sa se racoreasca,cum altfel,decat cantand...





Dar azi am aflat ca este vorba de Ioana Hartescu,o interpreta cu vechime in lumea muzicii.. Timp de patru ani, Ioana Hărţescu a cântat în cluburi de lux din Doha, în Qatar. Aici a ajuns să cânte pentru Bryan Adams, Bill Clinton, Roger Federer şi Silvio Berlusconi.

Este cunoscuta in cluburile din Bucuresti si impreuna cu trupa sa a cantat in 2008 in deschiderea concertului Deep Purple.Abordeaza un gen de muzica pe care spre care putini se mai indreapta si anume..jazz-ul..cateodata si blues-ul...

Adesea trecem pe langa oameni care par simpli oameni doar..dar cateodata simplitatea poate lua forma oamenilor care reprezinta ceva.Chiar daca nu fac obiectul intregii lumi,ei sunt o parte dinntr-o lume aflata in constructie.O lume care nu se poate ridica fara privirea noastra si fara cuvintele ce vin sa ne intareasca convingerile...

Un drum silentios

Imi rasuna in minte
Acele cuvinte otravite
din care eu am prins
drumul spre moarte stins...
Si am inchis in mine
Conturul tau...
Si ma intreb:oare cine?
Fug printre ganduri parsive
si ma refugiez in ruine
Ruine ce azi imi apar inainte
Ca mari orase faurite.

La fiecare miscare
imi vad sangele ce curge prin mine
Si vad un corp selenar
fara viata
Rastignit intr-o pierduta tacere.

Gandul nu se mai naste in gura
Iar tie nu iti mai place
Sa vezi cum Soarele tresare
Cum luna in hamacul ei se culca
Ori cum in trup vantul iti patrunde..
Adica tot ce Dumnezeu ti-a daruit
Tu i-ai nesocotit fapta
Printr-o fapta mult prea neinspirata
Si te-ai crezut mai presus.

Apar acum ca om..
Vulnerabil,melancolic si chiar trist
Am coborat din Paradis
Merg pe-o strada neasfaltata
Si plina de povesti.

Se aud voci,dar nu se vede nimeni.

P.s Se spune ca artistului nu-i mai place opera dupa ce a terminat-o.Insa mie imi place.Nu am depus mult efort sa scriu poezia de mai sus si a-ti putea spune ca e chiar simpla.Insa cantareste mai mult decat pare.O poezie de simpla,dar in care multi dintre noi ne putem regasi...

Copilul adolescent

Vreau sa cobor in strada
Sa vad cum se taraste viata
Si cum hoinaresc cainii pe strada
Cum in agonie un boschetar
Isi canta decalogul vietii
Sa vad cum generatia ‘89
Pe melodii de pian,mandolina sau flaut
Privesc spre lucruri marete
Mult prea complicate pentru ei
Dar in fine,pentru ei-
E Ishodul din masa
Cei face sa fie diferiti!

La coltul Vilei Kertsch
Ne dam intalnire
Mancare nedigerabila pentru stomac
Mic dejun,dejun sau cina
Omul se poarta mandru
E carnaval grotesc,
Simfonie pe ritm embriocardic!

Ramai stupefiat cum
Gandirea adolescentului de azi
In incest cu globalizarea
Naste minti pata-ples-lii-ceneste
Si cum metafora injuraturilor
Serveste pe post de:
Buna ziua,asta e opinia ta?

Ne comportam ca si maimutele
Vrem sa imitam modele,idei si de ce nu
Poate si alta persoana,identitate.....


Daca cei de pe prima banca de la Modarom
Sunt rockeri,atunci sunt si eu rocker....
Merg la piata Armani,
Caut printre vechituri,o lume noua
Vreau sa fac economii,
Imi las parul lung!
De ce sa port haine colorate

Cand ma vad in nuante funerare?!
Sunt inarmat daca sunt rocker
Am lant la pantaloni
Si intru mereu in
Case,oameni si societate
La propriu si la figurat
Cu bocancii!

Plec,merg in Britania sa ma afum
De fum si bautura multa!M-am saturat!

A doua zi, a doua banca...
Doi tineri isi jura iubire
Si se saruta pasional....
Ma uit la o telenovela?

Nu,sunt chiar ei,,,
Un tanar ce profita de pe urma
A 14 ani cati are ea...
Dar vantul le va sufla ce si-au jurat:iluzia iubirii..

Si ma asez si eu,imi vine iubita
Dar ii jur iubirea,intr-o poezie
Si cheltuiesc si cativa roni
Doar,doar sa ramna langa mine...

Azi iubirea se masoara in timp
In violuri,batai si despartiri
O injuratura face cat un bilet de dragoste
E o iubirea de o statie...
Caci la urmatoarea statie,te-am debarcat!
Asa suntem noi...
Consecventi in istorie si nestatornici in dragoste!

Ieri,era ma impiedic
Si mai grav sa imi rup poate o mana sau chiar un picior
Uitandu-ma dupa fundul unei domnisoare
Brunete si cu esarfa in vant
Avea niste picioare...
Ma gandeam ca era chiar ea...
Pacat nu am reusit sa vad ce marca erau pantaloni..!

Oare model de barbati nu are?
Gasesc la Kenvelo?
Si oare ce cunostiinta lucreaza
Sa pot cumpara produsele la pret-jumate?
Cand ies pe strada
Sa cada in nas ce-i ce dupa eticheta
Se uita!Si se tot uita!

Omul e prieten cu tot si cu nimic
Si crede ca are prieteni
O multime
Dar uita ca ei sunt la randul lor
Si prietenii mei,ai altora....
Nu sunt doar ai tai!
Cand tu stai in casa
Si nu iti vezi capul de treburi gospodaresti
Chiar eu i-am vazut pe ei
Prietenii tai
Se distrau copios cu alti prieteni
Pe Republicii!

Ne recompunem starea psihologica
Dupa cum este moda
Ne imbracam in stil funky
Nu facem nimic neobisnuit,
Dar asta nu inseamna ca suntem
Niste persoane banale,
Fiecare dintre noi vrea mai mult timp
Dar deja sunt bani,iubire!
Fac ce vreau pentru ca pot
Dar trebuie sa tinem cont
Ca vara are darul de a trece repede...
Si toate ascestea sunt doar niste afirmatii.

P.s Poezia de mai sus nu reprezinta conceptia mea individuala ci reprezinta o pamfletizare a societatii si a modului impropriu de abordare a vietii.Nu am avut intentia de a leza convingerile sau actiunile cuiva,ci am avut in vedere decuparea unei poze din realitate.Este o critica(mai ales prima parte)adusa usurintei cu care oamenii isi formeaza opiniile si a faptului de a alege din clisee existente si de a nu avea capacitatea de a da dovada de creativitate.
Critic sub forma ironiei acea lume banala si cliseizata, prezenta mereu si care ne acapareaza din ce in ce mai mult.Ultima parte desi nu imi apartine in mod direct,incheie poezia intr-o nota ingenioasa.Sper sa va placa!

Prin cei din jurul tau,simti ca traiesti...

Vreau sa incep prin a spune ca azi sunt trist...dar in acelasi timp ma simt norocos pentru ca loviturile ce le-am primit,m-au facut sa contientizez formele pe care poate sa le ia prostia umana.Sunt trist pentru ca imi dau seama ca traiesc intr-o lume a oamenilor falsi de-a dreptul.Fiecare om ce trece pe langa mine este o copie falsa a originalului.Bine,nu trebuie sa generalizam dar putine sunt cazurile reale.Sunt trist pentru ca am vazut in oameni simpli,oameni adevarati...care dupa ce am murit s-au hranit ca si o haita de hiene infometate din amintirea mea..Sunt oameni care pentru cei ce intra pe usa lor,se deghizeaza in gazde primitoare si care dupa ce ti-ai terminat vizita...si iesi pe usa,redevin ceea ce sunt,oameni ce traiesc intr-un vid al gandirii.Azi se trezesc dupa o noapte lunga si vor sa fie intr-un fel..imbraca haina unor samariteni iar maine,aceiasi oameni se preschimba in personaje noi,joaca alte roluri si nici nu se mai gandesc la ceea ce au spus sau ce au facut ieri...

Cat de amar imi este gustul cand trebuie sa vorbesc despre oameni care nu merita sa le acorzi nici macar o vorba...Dar simt o placere imensa cand scriu despre ei, cand scriu si la satirizez moravurile, cand aduc in atentia lumii portrete ale unor personaje ce au depasit cu mult lumea personajelor lui Ion Luca Caragiale.Sunt oameni care se privesc din teriorul lor si pe care noi ii descoperim.Sunt multumit ca stiu,ca ei se vor regasi printre randurile mele.Viata iti da atatea lovituri in cat nu le mai simti.Traiesti de pe o zi pe alta,te imbraci in vanatai si te racoresti cu comprese.

Nu vreau sa tintesc spre cineva anume...este doar o pagina de indigo ce imbraca perfect una din imaginile omului modern.Una dintre marile absurditati ale vremii este sa cunosti oameni ai absurdului.Traiesc intr-o cochilie bolnava,carpita cu scrumul de tigara imprastiat pe jos...Si ce e mai grav este faptul ca ei migreaza spre un joc al sentimentelor,un joc al afectelor.Confunda sentimentele cu acele stari generate de propriul egoism...

Viata nu e decat o scena si tot noi suntem niste actori amatori...Si ne jucam rolul in functie de gradul de profesionalism al amatorismului.Unii mai bine,altii mai rau,fiecare dupa cum poate si dupa bunul simt.Iar in ceea ce il priveste pe om,acesta imi va ramane in continuare o fiinta susceptibila de fapte si ganduri perverse.Pervers,in adevarata si prima definitie pe care Dex-ul ne-o ofera!Eu, fac parte ca si voi din aceeasi categorie de pronume-eu,tu,el/ea,noi,voi,ei/ele-dar ma deosebesc ca sunt Eu,deasupra voastra,primul din categorie,dar si singurul!Adica am alte ocupatii...decat de a fii un om de nimic!

O lectie de filozofie

Viata privita dintr-un unghi Sincronic,ne ofera posibilitatea sublima de a ne intalni cu reminiscentele trecutului...In fiecare dintre noi traieste un trecut mai bun sau mai putin.Traieste pana in momentul in care,ii acorzi libertatea de a vorbi.Nu vreau sa ma pierd printre lucruri abstracte,ci vreau sa demonstrez adevarul lor.Si nici nu vreau sa aduc in prim-plan efectele si mi-as dori sa pot sa am revelatia unui om cu mintea lucida,fie de a-mi motiva parti ale trecutului sau genial ar fi sa gasesc explicatia unor fapte...dar ele oare,facand parte din trecut,nu sunt deja moarte?ce rost ar avea sa ascult vocea morbida a lor?

Fiecare fiinta ce respira e de la bun inceput suspecta de a avea pacate.In fiecare om exista un pacat al propriei individualitati.In acest moment,poate ca pacatul meu este sa scriu despre lucruri mai putin sfinte,dar cu siguranta maine,pacatul meu va fi acela ca am vorbit despre Trecut.Nu vreau sa vopsesc cuvinte in culori cat mai atragatoare,ci prin puterea lor sa inchid in condei,gandurile.Nu vreau sa ratacesc printr-un labirint al regretelor,ci sa arat ca cel care se plimba prin el e Omul.Viata sta in inceputul trecutului,iar trecutul sta in inceputul vietii.Suferim pentru ca traim in prezent,iar prezentul il vedem prin prisma trecutului.Suferim pentru ca suntem oameni si tot noi stam la baza suferintei noastre.Traim mereu intr-un prezent al trecutului,momentului si viitorului.M-am inclinat in fata destinului si am deschis una din usile sale.E cea cu Noroc?Inca nu stiu,e mult prea devreme si mult prea tarziu.

Amintirile sunt o desertaciune in care ne chinuim sa traim.Dar tot ele sunt cele care ne arata viitorul si care ne fac sa ne impacam cu noi insine.Amintirile sunt un model de comparatie.Ele ne arata ce este bine sau rau in prezent.Ele aduc un zambet pe fata noastra,ne fac sa ne gandim ca exista si momente de fericire printre cele triste.Trecutul devine atemporal atunci cand incepem sa il povestim.Si ce e mai grav este faptul ca trecutul devine un mit atunci cand,pentru a putea scpa de ceea ce credem a fi rau,reiteram originea,timpul de altadata.

Greseala este o forma de a arata cat suntem de buni.Pot spune ca sunt o fiinta buna,incat greseli poate am savarsit mai multe,dar nesemnificative.Adevaratele greseli au venit din partea altora.Una din multele mele greseli este ca am iubit pentru a trai,dar viata mi-a soptit ca trebuie sa traiesti pentru a putea iubi.Diferenta sta in faptul ca traiesc intr-o lume Reala,o realitate cruda si brutala,dar adevarata,iar notiunea de ideal e doar o parte din ea.Pe cand-Tu-Cititor-Poate chiar Tu-traiesti intr-o lume Ideala si perfecta in care realitatea ocupa doar o parte.Omul nu mai este un proiect viabil atata timp cat are pierderi la cotituri importante.Faptul ca scriu acum,nu ma face sa intru in aceasta categorie.

Si eu sunt pasibil de a ma critica atata timp cat am crezut in naivitatea lucrurilor/oamenilor din jurul meu.Dar nu am dus aceasta naivitate intr-o directie Paradigmatica.M-am oprit si am pasit pe urmele lasate de altii,inaintea mea.Cateodata faptul ca te asemeni cu ceilalti-si nu vrei sa pari sau sa fii special-te ajuta sa mergi mai departe.E bine sa fii egoist si sa nu lasi increderea sa plece din tine.Misterul este intotdeauna o arma veritabila impotriva altora.Te ridica deasupra celorlalti si te va face mai puternic.Oferindu-i increderea celui de langa tine,ii oferi posibilitatea de a avea in fata lui un om cu totul deosebit.

Am invatat sa vorbesc despre lucruri urate si triste,daca despre cele frumoase stiam sa vorbesc.Dar stiu ca si experientele grele aduc ceva frumos cu ele.Nu merita sa ne stereotipizam in lucruri si fapte ideale si sa incercam sa cladim noi un ,,cliseu".Un Cliseu pe care altii sa il sparga.Dar tot in trecut exista lucruri in care sta toata frumusetea!In spatele fiecarui regret sta un zambet de demult.Exista o fericire pe care ai castigat-o sau care ti-a fost daruita.Exisa un traseu existential pe care fiecare il parcurgem,dar pe care uneori nu il constientizam.Nu ma ascund in prezent de vremurile trecute,ci incerc ca prezentul sa nu devina doar un trecut.In spatele nostru sta o Istorie,pe care chiar daca vrem sau nu,trebuie sa o povestim.Dar este doar o istorie.Povestim istoria traind evenimentele de atunci acum.Totul e nemuritor,doar clipa pe care o traiesti azi este muritoare.

Si poate ca Dante i-ar gasi un loc...

Da,poate ca Dante i-ar gasi un loc.Vorbim de criticul si profesorul Matei Calinescu care s-a stins din viata si care poate ca pe langa placerea de a scrie,acum isi indeplineste o noua dorinta.Dar nu una literara.Acum si-a gasit locul langa fiul sau.Ne-a dat tot ce a putut mai mult si mai bun,dar acum ne va scrie din Ceruri.El va trai mereu prin cartile sale si prin admiratia pe care noi i-o purtam.

In cartea sa, Portretul lui M, scriitorul afirma: ,,Orice moarte e o mare tragedie.Moartea e inceputul oricarei biografii,al povestii oricarei vieti.Adevaratul inceput.M ar fi fost de acord."Poate ca de acum incepe adevarata epoca a criticului Matei Calinescu.Fiecare dintre noi ar trebui macar, ca prin viteza lumnii sa fi auzit macar o data de aceasta personalitate.Literatura se afla in doliu,plange pentru un slujitor ce si-a pus talentul si munca in slujba literaturii.Doar o tacerea va aduce recunostiinta pentru scriitor,atunci cand in mana vom avea o carte a sa.

Moartea nu este un sfarsit.Este un inceput sau doar o continuarea a vietii.Si asta nu am spus-o eu.Nu imi apartine aceasta revelatie. Dar ma inscriu in categoria celor care cred in adevarul ei. Pe langa cele Cinci fete ale modernitatii, acum vom mai avea inca una, cu siguranta.Si poate ca le intrece pe toate celelalte.

• Eripitur persona,manet res!